marți, 18 august 2009

Tornadă la Constanţa

Am văzut-o la câţiva kilometri. La început s-au format mai multe. În larg. Erau ca nişte fuioare de lână albă ţesute din nori. Se întindeau în jos până în mare şi răscoleau apa. Se vedeau perfect de pe digul din faţa cazinoului din Constanţa. Vântul începuse să bată cu putere, jumătate de cer era senin, jumătate - negru. Pescăruşii ţipau de parcă venea sfârşitul lumii şi încercau să zboare, dar vântul le oprea fâlfâitul aripilor aşa că planau pe câte o pală de vânt. Furtuna a adus peştii la ţărm. Iar pescăruşii au început vânătoarea: pândeau, apoi se repezeau ca nişte ulii şi înhăţau peştii aflaţi aproape la suprafaţa apei. Într-o parte a cerului, fuioarele tornadelor apăreau şi dispăreau, unul după altul. În cealaltă parte a cerului răsărise curcubeul. Clar şi întreg. Era singura pată de culoare între nuanţele alb-negru-albăstrui care compuneau peisajul. Pe dig, cei mai viteji au rămas să facă poze. Mamele şi copii au fugit udaţi de spuma valurilor transformată în stropi mulţi şi deşi. Nu prea puteai să faci faţă nici vântului care te clătina.
Linia orizontului nu mai era clară, ci difuză. Părea acoperită de o ceaţă lăptoasă care se apropia de mal. Un nor de deasupra noastră părea că începe să ţeasă şi el o tornadă. ''Uite! Se formează aici!,'' se auzeau ţipete despre care nu puteai spune cu precizie dacă sunt de frică sau de entuziasm. Un fotograf profesionist aflat, poate din întâmplare, acolo a început să alerge către maşină ca să-şi ia monopiedul şi ne-a rugat să-i ţinem un loc pe dig. Era probabil o ocazie nemaipomenită. Nişte poze de excepţie cu care orice profesionist ar fi fost mândru. Mi-a fost ciudă că aparatul meu foto era descărcat. Prin bunăvoinţa prietenului nostru ad-hoc, Mircea Răducan, am primit însă nişte fotografii deosebite cu tornada. Am aşteptat entuziaşti, dar o tornadă aproape de ţărm nu s-a format. Vântul a început să bată din ce în ce mai slab, pescăruşii s-au liniştit, marea la fel. Totul a durat cam o oră. O altă oră în care am văzut ce înseamnă puterea naturii. Şi m-am gîndit că noi, oamenii, nu ar trebui să ne punem cu ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scrie-mi părerea ta!