marți, 11 august 2009

Campioni la atenţie


Am experimentat la sfârşitul acestui week-end un sentiment plăcut dar inaccesibil multora dintre noi: sa câştigi un loc pe podium la o competiţie sportivă. Meritul nu a fost al meu, întrucât este vorba despre un sport de echipă - yachtingul, cum deja, v-aţi dat seama probabil:) Mai mult decât atât, aşa cum poate v-aţi prins din postarea anterioară, sunt cam începătoare în tainele pânzelor duse de vânt, aşa că rolul meu în regata ,,Bricul Mircea,, a fost unul minor. Totuşi, adrenalina pe care ţi-o dă competiţia şi emoţia premierii m-au făcut să mă simt ca şi cum aş fi fost de-un leat cu ceilalţi colegi ai mei. Ca să o iau cu începutul, competiţia a avut doua etape: sâmbătă cea de offshore (adică parcurgerea unei distanţe mai lungi de-a lungul coastei) şi duminică cea inshore - traseu înspre larg, cu dublare de balize (pentru cei care nu cunosc termenii - cu ocolirea unei balize). Prima cursă a fost cum a fost, însă cea de duminică ne-a ţinut pe toţi cu răsuflarea tăiată. Deşi pare greu de crezut (pentru că nu poţi să compari viteza cu care se deplasează un yacht cu cea a unui monopost), cine s-ar fi uitat cu binoclul pe mare duminică ar fi vazut adevărate dueluri în pânze: două câte două , rivalele din competiţie îşi aţineau calea pe mare, intrau una în vântul celeilalte (tehnică de fentare pe mare, la curse). Un spectator ar fi stat cu sufletul la gură: Incredibil, s-a dublat baliza! Uite, barca cu pânze albe a luat avans şi... a depăşit-o pe cealaltă! Vai, cea cu spinekerul roşu s-a înclinat la 60 de grade! Extraordinar, cele două de acolo aproape de ciocnesc! Ups, a scăpat o pânză la prima din convoi! Cam aşa ar fi sunat exclamaţiile unui spectator la regata ,,Bricul Mircea,,. Finalul cursei a fost într-adevăr extraordinar! Barca pe care concuram era a treia din convoi. Cu şanse reale de a ajunge pe podium. Ne îndreptam cu mâinile strânse pe parâme de atâta emoţie către linia de finish, marcată între o barcă pneumatică a comitetului de curse şi o baliză galbenă. Primul yacht din convoi se apropia de linie cu viteză. Deodată, mirare! În loc să intre printre cele două repere ale finishului, yachtul a ocolit baliza şi s-a întors prin interiorul liniei de finish ca şi cum cursa ar mai fi avut o tură. Am început să ne întrebăm dacă nu cumva am fost noi neatenţi şi nu ne-am uitat cum trebuie pe informaţiile afişate despre traseul cursei! Nimeni nu văzuse cum că ar fi două ture. Minutele treceau, noi ne apropiam de finish. Al doilea yacht din convoi (cel din faţa noastră) a făcut aceeaşi figură ca primul. A dublat baliza netrecând linia de finish şi s-a întors. Momentul deciziei se apropia: un minut până la linia de sosire....30 de secunde....20 de secunde!!! Ce facem?? Dacă am fi urmat exemplul celorlaţi, riscam să pierdem locul III (dacă ei greşiseră), dacă mergeam pe mâna noastră şi cursa ar avea într-adevăr două ture de traseu, era acelaşi lucru: pierdeam locul III. Siguranţa căpitanului ne-au făcut să trecem perimetrul respectiv ca şi cum ar fi fost linia de sosire. CHIAR ERA LINIA DE SOSIRE! La auzul fluierului de finish, am sărit toţi în sus de bucurie. Eram primii! Ce-i drept nu pe munca noastră, ci pe greşeala altora dar... lecţia pe care am avut-o de învăţat e că atenţia şi rigurozitatea pot să te conducă spre succes.

4 comentarii:

  1. Papusaaaaaaaa, despre o calatorie asa cum imi place mie cand scrii?????? ::::))))

    RăspundețiȘtergere
  2. Misto, misto...mai scrie ca e frumoooos :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari, imi place cand te vad cu zambetul pe buze si fericita.

    RăspundețiȘtergere
  4. cineva care te iubeste21 august 2009, 03:04

    ce sa iti zic?asta sunt eu cea care am vrut sa iti scriu 2 cuvinte dar pe care nu le mai gasesc acum.le-am pierdut(cuvintele, de ele e vorba).succes in tot ceea ce iti propui si distreaza-te cat mai mult.poop dulce

    RăspundețiȘtergere

Scrie-mi părerea ta!