Recuperare: Prima experienta la carma, pe mare agitata!

Spuneam mai demult ca ma intrebam, pe vremea cand nu prinsesem nicio furtuna pe mare, cum o fi sa fii prins in furtuna? Si am trait experienta asta anul trecut. Anul acesta, am evoluat cu intrebarile, dupa cum a evoluat si experienta mea in ale yachtingului: cum o fi sa fii la carma pe o mare agitata? Si am avut parte si de asa ceva. Ma intorceam de la Mamaia, unde fusesem detasata in interes de serviciu. Era prima duminica de toamna, prima zi in care m-am trezit si afara era frig, erau nori, si totul avea o culoare de gri sumbru. M-am decis sa plec in graba la Bucuresti pentru ca eram obosita si ziua nu parea sa aiba nicio perspectiva de inseninare. Imi lasasem ceva la barca, in Constanta, si am decis sa trec intai pe acolo si apoi sa plec spre casa. Am ajuns in port si m-a cuprins din nou vraja. Ca de fiecare data cand urc pe barca, imi vin sa dezleg paramele si s-o iau din loc. Fara sa-mi pese ca e frig, ca e cald... Asa am facut si atunci, desi marea era agitata si vantul puternic. Nici macar nu cred ca am realizat ca o sa fiu la timona si ca EU o sa fiu cea care se confrunta cu asta. Ca spre deosebire de alte dati, EU o sa tai valurile si EU o sa tin piept vantului. Imediat ce am trecut de gura portului, parca am intrat intr-o alta dimensiune. Marea, pana atunci destul de linistita, a inceput sa freamate ca si cum ar fi vrut sa iasa din matca si sa sara peste dig, barca a inceput

sa se incline vijelios si vantul m-a izbit in fata. Pentru cateva clipe am avut o tresarire de teama, fireasca probabil intr-o astfel de situatie. Ce ma fac? mi-am spus in gand....A disparut, insa, atat de repede.... Valurile se ridicau in fata mea ca un perete de apa, iar eu ma urcam pe ele si apoi coboram, uneori atat de brusc incat simteam un gol atat de placut in stomac.... In acealasi timp, am inceput sa simt cum reactioneaza barca la ele. Si am descoperit maiestria de a imblanzi marea... Ca atunci cand te urci pe un cal si incerci sa-l strunesti...Era echitatie combinata cu senzatia unei ture intr-o tiribomba dintr-un parc de distractii. Era minunat.....Cat de mic te simti in fata imensitatii marii si totusi cat de puternic... Nimic nu se poate compara cu senzatiile traite in acea jumatate de ora petrecuta atunci. Pe care abia astept sa le retraiesc ...