E toamna

E toamna din nou in viata mea.....Dupa o vara plina de verva si dinamism, plina de mare, de valuri si soare, iata se asterne covorul de frunze ruginii. Ca asa e legea firii, anotimpurile se succed, roata se invarte, timpul trece pe nesimtite. ,,De ce?,, ma intreb eu la sfarsitul fiecarei veri. ,,De ce s-a dus, cand s-a dus?,, Caci dupa mine ar trebui sa fie vara non-stop :) Dar nu toate lucrurile sunt asa in viata? După noapte vine zi, după fiecare apus vine un rasarit...Era chiar o melodie draga mie si pe care nu am mai ascultat-o demult cam cu aceeasi idee. O idee care totusi imi place pentru ca, desi toamna ma deprima, ce-ar fi vara fara ea? Cum ar exista bucurie daca nu ar fi si tristete? Cum ar exista zambet dar nu ar fi si lacrimi? Si atunci ce ramane de facut? Sa astepti cu nerabdare sa fie din nou vara si sa pastrezi in minte si in suflet amintirile frumoase despre mangaierea soarelui si stralucirea marii, despre diminetile caldute, despre zambetele cu parfum sarat, sa te bucuri ca le-ai trait si ... sa le impartasesti si altora :) aici ma cert singura ca nu am scris un rand din toate intamplarile din aceasta vara. In virtutea acestor lucruri, promit ca de maine ma astern pe treaba. Vreau sa tin vara in sufletul meu si nu pot sa o fac decat daca o pun pe hartie (ma rog, pe spatiul virtual). Inchei cu un mesaj pentru toti cei care tanjesc dupa vara: rabdare, o sa vina din nou! Pana atunci,

Vant bun prin viata, voua prietenilor mei!