miercuri, 1 decembrie 2010

Nautic Line Winter Team - prima iesire pe mare

Nautic Line, compania de boat-charter pe care eu si prietenii mei am fondat-o, a inaugurat duminica, 28 noiembrie, sezonul de iarna de yachting. Campania noastra - Nautic Line Winter Team - a pornit de la ideea ca nu trebuie sa astepti vara ca sa faci yachting. Asa ca ne-am gandit sa-i convocam pe pasionatii de yachting in fiecare week-end la iesiri pe mare. Prima ieșire a Nautic Line Winter Team a durat cateva ore bune, a avut parte de multa adrenalina, voie buna, putin soare, putina ploaie, un vant nestatornic si o mare cu valuri numai bune de navigat.

Dupa un mic dejun copios si o cafea fierbinte La Pirati, inarmati cu ghete de neopren, manusi, caciuli si haine demne de cel mai tare ger, ne-am imbarcat la orele 11.00 pe Indira, velierul Beneteau Oceanis 31 care ne astepta nerabdatoare in port. Un soare caldut incerca sa-si faca, timid, loc printre nori, marea - calma si imbietoare, iar vantul - numai bun de pentru o plimbare domoala de siesta. Am asezonat conditiile atmosferice de o muzica buna si un vin pe cinste, am ridicat fenderele si am iesit din port. Vreo doua ore, am navigat linistiti, amuzati de cate un pescarus care, probabil plictisit de atata pace pe apa, ne-a gasit pe noi, singurii din larg, si a inceput sa faca adevarate lupinguri printre panzele Indirei.

Dupa-amiaza, cateva picaturi de ploaie si un vanticel mai puternic ne-au avertizat asupra lunii calendaristice in care ne aflam. Desi ne simteam minunat, era totusi aproape decembrie. Vanticelul s-a transformat in scurt timp, intr-un vant pe cinste de vreo 22 de noduri si noi am inceput sa zburam pe valuri fara nici cel mai mic gand de a ne intoarce spre mal. In asentimentul pascarusilor, si marea a inceput sa se joace cu noi. ,,Tine strans, velele cutit! Mamaa, ce ne bandam! Atentie la ghiu! Wow, ce aventura!" - cam asta s-a auzit pe punte in urmatoarea parte a calatoriei noastre. Marea ne-a oferit un rodeo desavrasit, Indira se ridica si cobora pe cate un val sau lovea furtunos cu prova, improscand o ploaie de apa sarata pe punte.

Ne-am intors numai bine, inainte de a se intuneca. Arsi de vant, cu muschii dezmortiti de intepenirea caracteristica metropolei, cu zambete largi, si cu promisiunea smulsa ca nu ne vom opri aici si vom continua iesirile pe mare in aceasta iarna, care, iata, tine cu navigatorii.

Marius (la prima ieșire pe mare): ,,M-am simtit extraordinar, nu stiu cum sa exprim in cuvinte senzatiile pe care le-am incercat, as putea vorbi numai in metafore dupa o experienta ca asta. As vrea ca toate week-end-urile sa fie asa, sa ma dau pe mare, sa simt din nou adrenalina rodeo-ului pe valuri, a ghiului care trece de pe un bord pe altul cand nici nu te astepti. Și nu-i bai de frig, cu un whiskey sanatos, se rezolva :-)!"

Madalina (la a doua iesire pe mare): "Indira este prima mea dragoste in yachting :-) Cu ea am descoperit Marea, iar prima dragoste nu se uita nicodata. Daca m-ar fi intrebat cineva acum cateva luni daca voi iesi pe mare in noiembrie, as fi crezut ca glumeste. Pana acum doua luni aveam rau de mare, o frica teribila de apa si nu as fi gandit un moment ca poti sa te aventurezi iarna pe Marea Neagra. De buna voie adica :-) Insa acum pot sa povestesc cateva ore despre pescarusul „Bufinta Slaba”care s-a jucat pe langa noi prefacandu-se ca este avion de lupta, despre linistea ireala din larg, despre zgomotul usor al vantului in vele, despre valuri si despre cum am asteptat venirea delfinilor. Despre modul in care traiesti experiente care te fac sa te simti Altfel. Dupa cateva ore pe mare m-am simtit alt om. Inca incerc sa inteleg de unde vine vraja..."

marți, 30 noiembrie 2010

Mangalia in ceata


18 noiembrie 2010, ora 3.00 AM. Echipaj de 3 persoane: eu si colegii mei de la Nautic Line,Mihai si Ovidiu. Dupa 9 ore de navigat, am ajuns in Mangalia. Scopul calatoriei: ducerea velierului Indira la iernat in port. De ce Mangalia? Pentru ca acolo, marea nu ingheata si nu este nevoie sa o urcam pe mal. Drumul pana acolo: istovitor. Un drum lung, intr-o noapte fara stele, cu o ceata deasa prin care nu puteai sa vezi nici la 5 metri distanta. La un moment dat, abia se mai vedea prova barcii. La jumatatea drumului niste sunete indepartate ne-au scos din catarea noastra fixata in ceata. Oare ce-o fi? Nu se vedea nimic. In cateva minute, sunetele au devenit din ce in ce mai apropiate, iar noi ne-am dat seama ca era un vapor care se apropia de noi. Am trait atunci cateva momente cu adevarat de suspans. Am mai trecut de-atatea ori prin rada portului atenta ochi la gura portului sau in larg pentru ca stiam ca pericolul navelor mari care mergeau cu viteza era iminent, iar riscul de accident de acest gen e mare, dar niciodata noaptea si in conditii de ceata groasa. Am trecut cu bine de vaporul care intra in port. A ramas apoi doar vantul care taia obrazul necrutator si senzatia de atentia marita care te facea sa-ti simti conturul pupilei. La finalul calatoriei, cat eram de obositi, am reusit sa facem cateva fotorafii in port. Peisajul pare desprins din cartile englezesti. Va invit sa-l admirati!


joi, 11 noiembrie 2010

In pasi de toamna

Pentru ca sezonul de yachting a cam trecut, va invit sa savurati cea mai frumoasa reprezentare video a toamnei, realizata de colegul meu Catalin Dinu.


Late autumn in Bucharest!!!! from Dinu Catalin on Vimeo.