duminică, 25 octombrie 2009

Altfel de călătorii

Așa cum spuneam și în postarea anterioară, toamna a venit și cu ea parcă și cheful de călătorit s-a mai dus. M-am intrebat ce o să mai scriu și, într-un final, m-am decis: până la o nouă călătorie în afara granițelor Capitalei vă invit la călătorii prin București și, de ce nu, și la călătorii mai speciale, în mintea noastră și în imaginația noastră. Cautând prin miile de poze pe care le-am făcut de-a lungul călătoriilor prin țară și prin lume am dat peste câteva care, mai mult decât să-mi amintească de momentul în care au fost făcute, mi-au creat o stare specială. Vă invit și pe voi să-mi spuneți dacă rezonează. Și la ce...

sâmbătă, 24 octombrie 2009

A venit toamna...

A venit vremea urâtă şi frigul şi călătoriile parcă nu mai au acelaşi famerc ca vara... Poate că ăsta e şi motivul pentru care nu am mai scris de mult. Un site de ...cultură urbană feminină :) m-a ,,îndemnat,, însă să mă trezesc din amorţire şi să scriu un post despre cum să stai îmbrăcat în casă în anotimpurile friguroase....Hmm...

Aş sta îmbrăcată în gândurile despre vară ca să simt din nou soarele pe piele, să simt din nou căldura naturii care nu se compară cu cea a şemineului. Aş sta învăluită de amintirile despre culoarea veselă a cerului, despre lumina caldă a zilei şi frăgezimea frunzelor verzi. Aş adăuga, pentru prospeţimea veşmântului, un pic din mireasma florilor înflorite şi aş pune în jurul gâtului un val din răcorea serilor din iunie. Şi m-aş parfuma cu esenţa sărată a mării ca să nu uit de ea nici iarna. E...destul de confortabil, zic eu :) pentru o seară de toamnă petrecută în casă cu gândul la vara ce va veni.

luni, 7 septembrie 2009

The road to...


Vă las să vă imaginaţi unde duce drumul ăsta... Sau unde aţi vrea să ducă...

O noapte electrică...




Azi nu vă mai povestesc despre yachting şi nici despre delfini :). Azi o să las imaginile să vorbească pentru că sigur o să vă placă ce o să vedeţi. O să vă întreb în schimb: ştiţi cât de greu e să fotografiezi un fulger? Aţi încercat vreodată? Trebuie să sacrifici sute de poze ca să prinzi una bună. Eu mi-am pus răbdarea la încercare. Uite ce a ieşit...

marți, 25 august 2009

Din nou despre copiii mării (adică delfinii!)

Știu că pozele pe care le voi atașa acestei postări vor bucura mult pe cineva anume :) Voi, ceilalți cititori, o să spuneți probabil că exagerez cu delfinii. E a doua oară când vă scriu despre ei, doar. De această dată, voi lăsa fotografiile să vorbească. Vă spun doar că nu am întâlnit niciodată animale atât de jucăușe (poate doar câinii) și vă dau un pont dacă vreți o reprezentație live: duceți-vă în portul Tomis, la Constanța și veți găsi acolo un vaporaș care face croaziere turistice de câte o jumătate de oră sau o oră contra unei sume modice (10 RON sau așa ceva). Îl găsiți ușor căci căpitanul vaporașului își face reclamă singur strigând în gura mare: "Plimbare cu barcaaa! Cine mai doreșteee..." Rugați-l să meargă prin locurile unde apar de obicei și e imposibil să nu îi vedeți cum se iau la întrecere cu barca și cum fac sărituri ca la delfinariu! Succes!

luni, 24 august 2009

Momente absolute




E ora 20.30 și sunt în mijocul mării. Impropriu spus în mijlocul mării, căci malul e destul de
aproape. Însă în jurul meu e numai apă, soarele tocmai ce a apus, vântul bate încet. Un pahar de rom și o țigară și o muzică atât de încet dată, cât să auzi și adierea vântului și fâșâitul valurilor. Ce mai contează în momentul ăsta? Că la București e cald și proprietarul așteaptă chiria? Că la serviciu mă așteaptă o groază de probleme și acasă la fel? Că ar trebui să mă duc și pe la doctor că mă supără niște chestii? Că atunci când mă voi întoarce, voi vedea în jurul meu oameni care au uitat să râdă, care au încremenit cu sprâncenele adunate în mijlocul frunții? Nu cred... Mă bucur deplin de acest moment și mă bucur că există în viața mea astfel de momente, atât de... absolute încât nimic altceva să nu mai conteze pe lumea asta. Și atât timp cât vor exista, pentru mine viața cu toate neplăcerile ei minore va fi doar o trecere între aceste momente. Vă doresc să aveți și voi momentele voastre absolute care să vă facă să spuneți în fața oricăror greutăți: Las' că trece și asta! Sau, precum spunea un personaj antologic: Tomorrow is another day!

marți, 18 august 2009

Ziua Marinei



În fiecare an am văzut Ziua Marinei la televizor. Exerciţii militare, paradă, fanfară... foarte frumos. Oricum, uniformele mă fascinau de când eram copil, iar dintre toate, ofiţerii de marină mi se păreau cei mai eleganţi, cei mai frumoşi. Anul acesta, Ziua Marinei m-a prins la mare. A fost chiar regatta Mircea în ziua aceea numai că, înainte de a intra în competiţie, toate yachturile participante au ieşit în larg împodobite cu steguleţe şi fanioane multicolore în aşteptarea defilării. Înaintea acestui moment însă, timp de vreo trei ore, am stat la ancoră şi atunci am constatat că Ziua Marinei pentru oamenii mării e ca 1 Mai sau 1 Decembrie cu mici şi bere pe uscat pentru oamenii obişnuiţi. Pe yachturi se sărbătorea cu băi în mare, concursuri de înot, rom la pahare de plastic, pepene roşu, muzică şi voie bună. Mai mult, spectacolul organizat de oficialităţi se vedea perfect de pe mare. Fregatele impunătoare care se deplasau ca nişte care alegorice, avioanele care făceau lupinguri prin aer şi, la sfârşit, yachturile care au defilat prin faţa falezei din Constanţa cu pânzele umflate de vânt şi care s-au îndreptat la final către linia de start a regattei care tocmai începea. Seara, în port era furnicar. Pe străzile din zonă, circulaţia era blocată.
Parada absolvenţilor de la Academia Navală care au mărşăluit pe străzi cu făclii aprinse şi secondaţi de fanfară i-a scos pe constănţeni din case şi i-a făcut pe turişti să-şi consume bateria aparatelor de fotografiat. Aştept cu nerăbdare Ziua Marinei de anul viitor. :)