Fata de la tara:)

Daca cineva mi-ar fi spus vreodata ca voi gasi o bucurie in a momi miei sa se joace cu mine sau a incerca sa determin o vaca sa-mi manance din palma, as fi spus ca e nebun de legat! Nu am avut niciodata rude la tara, prin urmare nimic din copilaria mea nu seamana cu pataniile lui Nica a lui Stefan a Petrii si nici nu sunt un fan al excursiilor pe munte. Week-end-ul trecut, insa, am avut prilejul unor experiente total neobisnuite pentru mine intrucat prietena mea, Diana, m-a invitat la ziua ei, la Fundata, o localitate un pic mai sus de Moeciu. Am plecat fara o foarte mare tragere de inima vizavi de locul unde aveam sa-mi petrec un week-end intreg. As fi preferat ca Diana sa aiba ca stramosi machedonii, sa se traga din Argos si sa aiba o frumoasa casuta undeva la malul marii... Dar, de...nu a fost sa fie:). Am plecat cu gandul ca voi petrece, totusi, sfarsitul de saptamana in compania selecta a unora dintre cei mai buni prieteni ai mei, asa ca lucrul asta era suficient sa ma binedispuna. Nu acelasi efect l-a avut drumul pe DN1, extrem de aglomerat, iar revederea Vaii Prahovei, dupa aproape 3 ani, nu a fost nici pe departe premisa pentru a fi mai optimista in ceea ce priveste mini-excursia mea de la munte. Ba, din contra, a fost un argument in plus pentru a mentine marea in topul preferintelor mele geografice (cei 263 de kilometri pana la Constanta facuti in doua ore vs cei o suta si ceva de kilometri parcursi in mai bine de trei ore). Am ajuns aproape de capatul drumului, la patru kilometri de destinatie. Patru kilometri care se intindeau in fata mea flancati de vai si perchiuri, strajuiti de ograzi pline de verde. Frumos peisaj, mi-am spus in gand, deosebit de ceea ce vazusem eu la munte pana atunci. Am coborat din masina, la pensiunea Meridian si m-a izbit dintr-o data linistea. O liniste ciudata, pentru ca se auzea latratul cainilor dar si talangile de vaci. Insa pe fond, niciun sunet. Iti puteai auzi gandurile. Ceea ce a urmat mi-a schimbat total perceptia despre munte. Acolo totul era altfel. Pofta de mancare extraordinara si gustul bucatelor simtit in cu totul alt fel, somnul adanc si lipsa nevoii de a fuma non-stop m-au intinerit cu cinci ani. Ce sa mai vorbesc de off-roadul si paint-ball-ul in aerul acela care mi-au descalcit oasele incordate de scaunul de la birou...M-am trezit brusc ca ma chinuiam sa hranesc o vaca din palma si ca insistam pe langa o turma de miei sa-i fac sa se joace cu mine. Cu turma nu prea mi-a iesit, dar mi-am reamintit cum e sa urci pe munte, sa stai intins pe iarba, sa faci coronite de flori (de ale caror denumire habar nu aveam:). Si am mai realizat un lucru extrem de important: ca natura, in toate formele ei, e medicament - iti da energie, iti incarca bateriile, te intremeaza fizic si psihic mai bine decat orice altceva. Fie ca e vorba de mare, munte, jungla ori delta, e acelasi lucru. Nu am detronat marea din preferintele mele, dar calatoria la Fundata m-a facut sa nu mai fiu atat de vehementa cand vine vorba de a petrece timp la munte.